Stare Civilă

Înregistrarea nașterii

Înregistrarea naşterii se face, de către oricare dintre părinţi, pe baza declaraţiei verbale dată în faţa ofiţerului de stare civilă din municipiul, oraşul sau comuna în care s-a produs evenimentul
Termenul pentru declararea şi înregistrarea naşterii copilului este de:

a) 30 zile de la data naşterii, pentru copilul născut viu şi aflat în viaţă;
b) 3 zile de la data naşterii, pentru copilul născut mort;
c) 24 de ore de la data decesului, pentru copilul născut viu care a decedat înăuntrul termenului de 30 zile;
d) 30 de zile pentru copilul cu vârsta de până la un an, găsit sau părăsit de mamă în maternitate/unităţi sanitare.

Potrivit art. 63, lit. b) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, constituie contravenţie şi sancţionează cu amendă de la 50 lei la 150 lei, nedeclararea naşterii în condiţiile şi în termenele prevăzute de lege,

I. Înregistrarea naşterii în cazurile prevăzute la punctele a) şi c) se face în baza următoarelor documente:

a) certificatul medical constatator al naşterii, întocmit pe formular-tip, care va trebui să poarte număr de înregistrare, dată certă, sigiliul/ştampila unităţii sanitare, semnătura şi parafa medicului;
b) actul de identitate al mamei şi al declarantului, dacă naşterea nu este declarată de mamă;
c) certificatul de căsătorie al părinţilor copilului, în original şi fotocopie, iar dacă aceştia poartă nume de familie diferit, declaraţia scrisă cu privire la numele pe care îl va dobândi copilul, semnată de ambii părinţi în faţa ofiţerului de stare civilă sau a notarului public;
d) declaraţia de recunoaştere a copilului născut în afara căsătoriei, dată de către tată în faţa ofiţerului de stare civilă care înregistrează naşterea, din care să rezulte şi numele de familie pe care îl dobândeşte copilul, la care se anexează consimţământul mamei. Tatăl minor îl poate recunoaşte singur pe copilul său dacă face dovada discernământului la momentul recunoaşterii, prin efectuarea expertizei psihiatrice.

Declaratia de recunoastere a copilului

În situaţia în care unul dintre părinţi sau ambii sunt cetăţeni străini sau apatrizi, sunt necesare documentele menţionate mai sus, precum şi următoarele:

a) paşaportul părintelui cetăţean străin sau apatrid/părinţilor cetăţeni străini sau apatrizi, respectiv actul de identitate pentru cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene ori Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene sau, după caz, documentul de identitate eliberat de Inspectoratul General pentru Imigrări, în original şi în fotocopie. În cazul cetăţenilor străini sau apatrizilor ale căror acte de identitate/călătorie nu conţin date înscrise prin utilizarea alfabetului latin se solicită traducerea legalizată a filei care conţine datele de identificare ale persoanei; dacă din documentele străine prezentate nu rezultă în mod distinct care este numele de familie şi prenumele se solicită declaraţia notarială a titularului în acest sens;
b) certificatul de căsătorie al părinţilor copilului, înregistrat în registrele de stare civilă române, dacă unul dintre părinţi este cetăţean român; dacă ambii părinţi sunt cetăţeni străini se prezintă certificatul de căsătorie, în original, precum şi traducerea legalizată a acestuia, apostilate/supralegalizate conform art. 72 alin. (6) din Metodologia aprobată prin H.G. 64/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

În situaţia în care ambii părinţi au vârsta sub 14 ani sunt necesare:

a) certificatul medical constatator al naşterii, întocmit pe formular-tip, care va trebui să poarte număr de înregistrare, dată certă, sigiliul/ştampila unităţii sanitare, semnătura şi parafa medicului;
b) certificatul de naştere al mamei;
c) actul de identitate al reprezentantului legal al acesteia sau al declarantului, dacă declararea naşterii nu este făcută de reprezentantul legal al mamei copilului.

Domiciliul minorului:

– În cazul în care părinţii au domicilii diferite, părintele care declară naşterea va da o declaraţie din care să rezulte la care dintre părinţi are domiciliul copilul;
– Dacă declararea naşterii se face de către o persoană, alta decât unul dintre părinți, se prezintă declarația notarială a oricăruia dintre părinţi, din care să rezulte domiciliul copilului;
– În situația în care niciunul dintre părinți nu este identificat la adresa de domiciliu prin intermediul unităților de poliție, copilul este înregistrat în R.N.E.P., cu domiciliul mamei.

Declaratia privind domiciliul minorului

– În cazul în care prenumele copilului trecut în certificatul medical constatator al naşterii este diferit de cel declarat, înregistrarea naşterii se face în baza declaraţiei scrise, semnată de ambii părinţi, dată în faţa ofiţerului de stare civilă sau a notarului public, din care să rezulte prenumele copilului;
– În lipsa acordului părinţilor cu privire la numele de familie al copilului, instanţa de tutelă hotărăşte numele copilului şi comunică de îndată hotărârea rămasă definitivă la S.P.C.L.E.P./primăria unităţii administrativ-teritoriale care a înregistrat actul de naştere; certificatul de naştere se eliberează numai după înscrierea menţiunii privind stabilirea numelui de familie de către instanţa de tutelă; similar se procedează şi în cazul în care ofiţerul de stare civilă a refuzat înscrierea prenumelui, iar părinţii nu vor să opteze pentru un alt prenume.

Când declaraţia naşterii este făcută de un cetățean străin, necunoscător al limbii române ori de o persoană cu handicap auditiv sau surdocecitate, documentele necesare înregistrării actului se solicită prin intermediul unui interpret autorizat sau, după caz, interpret autorizat al limbajului mimico-gestual ori al limbajului specific persoanelor cu surdocecitate; ofiţerul de stare civilă/personalul cu atribuţii de stare civilă încheie un proces-verbal.

În cazul în care căsătoria părinţilor a fost încheiată în străinătate şi nu a fost transcrisă/înscrisă în registrele de stare civilă române, se procedează la transcrierea/înscrierea în regim de urgenţă a certificatelor de stare civilă emise de autorităţile străine în registrele de stare civilă române; naşterea copilului se înregistrează după transcrierea/înscrierea căsătoriei părinţilor.

II. Înregistrarea naşterii copilului în termenul legal de 30 de zile în lipsa actului de identitate al mamei

În lipsa actului de identitate al mamei, declarantul prezintă:

a) certificatul medical constatator al naşterii, întocmit pe formular-tip, care va trebui să poarte număr de înregistrare, dată certă, sigiliul/ştampila unităţii sanitare, semnătura şi parafa medicului;
b) fotocopia procesului-verbal întocmit de poliţist cu ocazia verificărilor efectuate la solicitarea unităţii sanitare în care a avut loc naşterea, certificată pentru conformitate de reprezentatul unităţii sanitare;
c) declaraţia de recunoaştere a copilului născut în afara căsătoriei, dată de către tată în faţa ofiţerului de stare civilă care înregistrează naşterea, din care să rezulte şi numele de familie pe care îl dobândeşte copilul, la care se anexează consimţământul mamei. Tatăl minor îl poate recunoaşte singur pe copilul său dacă face dovada discernământului la momentul recunoaşterii, prin efectuarea expertizei psihiatrice.

III. În cazul în care naşterea mamei nu este înregistrată în registrele de stare civilă, pentru întocmirea actului de naştere al copilului se prezintă următoarele documente:

a) declaraţia scrisă a uneia dintre persoanele prevăzute la art. 16 din Legea nr. 119/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 19^1 sau anexa nr. 19^2, din Metodologia aprobată prin H.G. nr. 64/2011 cu modificările şi completările ulterioare, după caz;
b) procesul-verbal privind identitatea declarată de mamă, semnat de reprezentantul D.G.A.S.P.C., de reprezentantul poliţiei şi de cel al unităţii sanitare;
c) certificatul medical constatator al naşterii;
d) actul de identitate al declarantului;
e) declaraţia tatălui de recunoaştere a copilului, după caz, din care să rezulte şi numele de familie pe care îl dobândeşte copilul, la care se anexează consimţământul mamei.

Declaratii de recunoastere paternitate si incuviintarea purtarii numelui

IV. Înregistrarea tardiva a naşterii

După împlinirea termenului de 30 de zile, prevăzut de lege, întocmirea actului de naştere se face la cererea scrisă a declarantului, cu aprobarea primarului unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a produs evenimentul, precum şi cu avizul conform al S.P.C.J.E.P. sau, după caz, al D.G.E.P.M.B.

Cerere inregistrare tardiva

Cererea privind înregistrarea naşterii după împlinirea termenului de 30 de zile se depune, fie la S.P.C.L.E.P./primăria competentă să înregistreze naşterea, fie la S.P.C.L.E.P./ primăria în raza căreia are domiciliul unul dintre părinţi/persoana majoră neînregistrată, respectiv sediul instituţia interesată.

Înregistrarea tardivă a naşterii copiilor cu vârsta de până la 14 ani

Înregistrarea actului de naştere se face în baza documentelor prevăzute la pct. I iar dacă nu există certificat medical constatator al naşterii este necesară expertiza medico-legală cu privire la data naşterii, în format an, lună, zi, şi sexul persoanei.
Dispoziţiile menţionate se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care naşterea unui cetăţean român s-a produs în străinătate şi nu a fost declarată ori a fost înregistrată cu date nereale privind identitatea părinţilor, iar declararea naşterii sau înregistrarea naşterii se face în ţară.

Înregistrarea tardivă a naşterii copiilor cu vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani

Se prezintă documentele necesare înregistrării naşterii copilului cu vârsta de până la 14 ani precum şi declaraţia persoanei a cărei naştere nu a fost înregistrată şi, după caz, a părinţilor sau ocrotitorului/reprezentantului legal ai/al persoanei, la care anexează 2 fotografii mărimea 3/4 cm, potrivit modelelor prevăzute în anexa nr. 20, respectiv în anexa nr. 21 din Metodologia aprobată prin H.G. nr. 64/2016 cu modificările şi completările ulterioare; declaraţia se dă în faţa ofiţerului de stare civilă/personalului cu atribuţii de stare civilă.

Cerere inregistrare tardiva pentru copii cu varsta 14-18 ani
Declaraţii înregistrare tardivă pentru copii cu vârta între 14-18 ani

Înregistrarea tardivă a naşterii persoanei majore

Cererea scrisă a declarantului este însoţită de următoarele documente:

a) certificatul medical constatator al naşterii;
b) declaraţia persoanei a cărei naştere nu a fost înregistrată, dată în faţa ofiţerului de stare civilă/personalului cu atribuţii de stare civilă, la care anexează 2 fotografii mărimea 3/4 cm;
c) declaraţia a 2 membri ai familiei, iar în lipsa acestora, a două persoane care o cunosc, dată în faţa ofiţerului de stare civilă

În toate cazurile în care o persoană de sex feminin solicită înregistrarea tardivă a naşterii sale, aceasta dă o declaraţie în faţa ofiţerului de stare civilă delegat, din care să rezulte dacă are vreun copil a cărui naştere a fost înregistrată în conformitate cu prevederile art. 14^1 alin. (4) din Legea nr. 119/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Modelul declaraţiei este prevăzut în anexa nr. 21^2 din Metodologia aprobată prin H.G. nr. 64/2011 cu modificările şi completările ulterioare.

Declaraţie înregistrare tardivă a persoanelor majore

Legislaţie aplicabilă:

• Legea nr. 119/ 1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată şi actualizată;
• Hotărârea Guvernului nr. 64/ 2011 pentru aprobarea Metodologiei cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă;
• Codul civil, Legea nr. 287/ 2009, republicată;
• Ordonanţa Guvernului nr. 41/ 2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice;
• Hotărârea Guvernului nr. 495/ 1997 privind conţinutul, eliberarea şi actualizarea livretului de familie;
• Legea nr. 272/ 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, actualizată;
• Legea nr. 677/ 2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, actualizată.

Important de ştiut:
Copilul are dreptul la stabilirea şi păstrarea identităţii sale.
Copilul este înregistrat imediat după naştere şi are de la aceasta dreptul la un nume, dreptul de a dobândi cetăţenie şi, dacă este posibil, de a-şi cunoaşte părinţii şi de a fi îngrijit, crescut şi educat de aceştia.

Stabilirea prenumelui
• Prenumele se stabileşte la data înregistrării naşterii, pe baza declaraţiei de naştere făcute de persoana care declară naşterea.

Prenume indecente sau ridicole
• Ofiţerul de stare civilă poate refuza înscrierea unor prenume care sunt formate din cuvinte indecente ori ridicole, părinţii putând opta pentru un nume corespunzător
Copilul născut cu tată necunoscut (–––– fără tată)
• Dacă mama declară că nu este căsătorită, şi aceasta rezultă din actul de identitate coroborat cu certificatul ei de naştere, copilul se înregistrează cu numele ei de familie, iar rubricile referitoare la „tată ” nu se completează

Copilul născut în timpul căsătoriei părinţilor
• Copilul născut în timpul căsătoriei are ca tată pe soţul mamei.
• Copilul din căsătorie ia numele de familie comun al părinţilor.
• Dacă părinţii nu au nume de familie comun, copilul va lua numele de familie al unuia dintre ei ori numele lor reunite. În acest caz, numele copilului se va stabili prin învoiala părinţilor şi se va declara, odată cu înregistrarea naşterii la Compartimentul de Stare Civilă, fiind necesară prezenţa ambilor părinţi

Declarație nume prenume

Copilul născut în afara căsătoriei
• Copilul din afara căsătoriei dobândeşte numele de familie al aceluia dintre părinţi faţă de care filiaţia a fost mai întâi stabilită.
• Atunci când tatăl nu l-a recunoscut pe copilul său, acesta va dobândi numele de familie al mamei, respectiv rubrica tată se va bara (–––) .
• Recunoaşterea voluntară a unui copil din afara căsătoriei este un act unilateral de voinţă.
• Dacă copilul a fost recunoscut în acelaşi timp de ambii părinţi fireşti. Acest lucru face să se prezume o aparenţă de căsnicie, aparenţă de care legea face să beneficieze copilul. Numele de familie al copilului va fi stabilit de către părinţii săi, prin completarea unei declaraţii, copilul urmând să poarte numele de familie al unuia dintre aceştia (tată/ mamă) ori numele lor reunite. În acest caz, numele copilului se va stabili prin învoiala părinţilor şi se va declara, odată cu înregistrarea naşterii la Compartimentul de Stare Civilă, fiind necesară prezenţa părinţilor.

Numele de familie – potrivit Codului civil, aplicabilă de la data de 01.10.2011
• În cazul în care filiaţia a fost stabilită ulterior şi faţă de celălalt părinte, copilul, prin acordul părinţilor, poate lua numele de familie al părintelui faţă de care şi-a stabilit filiaţia ulterior sau numele reunite ale acestora.
• Noul nume de familie al copilului se declară de către părinţi, împreună, la serviciul de stare civilă la care a fost înregistrată naşterea.

Documente necesare pentru recunoaşterea paternităţii şi purtarea numelui:
– cartea de identitate, tată, mamă (original şi fotocopie)
– certificatul de naştere, tată, mamă (original şi fotocopie)
• În lipsa acordului părinţilor, instanţa de tutelă hotărăşte şi comunică de îndată hotărârea rămasă definitivă la serviciul de stare civilă unde a fost înregistrată naşterea.

Situaţia copilului născut din relaţia extraconjugală a mamei căsătorite:
În situaţia în care femeia căsătorită dă naştere unui copil ca urmare a unei relaţii xtraconjugale, copilul îl va avea ca tată prezumat, în acte, pe soţul mamei.

Dacă este cu neputinţă ca soţul mamei să fie tatăl copilului se va proceda, potrivit celor de mai jos:
1. se obţine certificat de naştere al copilului – având numele comun al părinţilor, tatăl = soţul mamei, respectiv numele mamei din căsătorie;
2. este necesară promovarea unei acţiuni în justiţie având ca obiect – tăgada paternităţii;
3. pronunţarea unei sentinţe civile de tăgadă a paternităţii, investită cu formulă executorie;
4. prezentarea mamei împreună cu tatăl copilului, la Compartimentul de Stare Civilă, de la locul de domiciliu, pentru a face declaraţia de recunoaştere a paternităţii şi purtarea numelui copilului (Important – numele de familie al mamei rămâne cel pe care aceasta l-a purtat la momentul naşterii copilului, respectiv numele din căsătorie).

Când părinţii au domicilii diferite în actele de identitate:
• părintele care declară naşterea dă o declaraţie cu privire la domiciliul copilului

Pentru informatii suplimentare ne puteti contacta si la numarul de telefon: 0245/679324

Înregistrarea căsătoriei

În România căsătoria se încheie între un bărbat şi o femeie prin consimţământul personal şi liber al acestora.
Declaraţia de cãsãtorie se face personal, de cãtre viitorii soţi, în scris, la primãria locului de domiciliu ori de reşedinţã al unuia dintre ei. Prin excepţie, căsătoria poate fi încheiată în altă unitate administrativ-teritorială decât cea în a cărei rază teritorială domiciliază sau îşi au reşedinţa viitorii soţi, numai cu aprobarea primarului unităţii administrativ-teritoriale unde se încheie căsătoria.

Cererea pentru incheierea casatoriei a sotilor care nu au domiciliul in Tirgu Mures

Cãsãtoria se încheie după expirarea termenului de 10 zile, în care se cuprind atât ziua când a fost fãcutã declaraţia de cãsãtorie, cât şi ziua în care se oficiazã cãsãtoria. Cãsãtoria se poate încheia înaintea expirãrii termenului de 10 zile, pentru motive temeinice numai cu aprobarea primarului în România

Cerere de dispensa

Dupã expirarea termenului de 10 zile, cãsãtoria se poate încheia, pânã la expirarea termenului de 30 de zile de la data când a fost făcută declaraţia de căsătorie, cu reînnoirea certificatelor medicale, referitoare la starea sãnãtãţii viitorilor soţi.
Odatã cu depunerea declaraţiei, viitorii soţi declarã, în faţa ofiţerului de stare civilã, numele de familie pe care s-au învoit sã îl poarte în cãsãtorie.

Declaratia de nume

Dosarul actului de cãsãtorie cuprinde urmãtoarele documente:

a) documentul cu care se face dovada identitãţii şi a domiciliului/reşedinţei, după caz, în original şi în copie; în cazul rezidenţilor străini dovada domiciliul se face cu document eliberat de I.G.I.
b) certificatul de naştere, în original şi în copie;
c) certificatul medical privind starea sãnãtãţii, aflat în termen de valabilitate, întocmit pe formular-tip; certificatele medicale sunt valabile 14 zile de la data emiterii şi trebuie sã cuprindã menţiunea expresã cã persoana se poate sau nu se poate cãsãtori; certificatele medicale emise de instituţii medicale în strãinãtate pentru uzul misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale României trebuie sã conţinã toate rubricile şi sã fie însoţite de traducerea în limba românã legalizatã, cu apostilã sau supralegalizare, dupã caz;
d) documente, în original şi în copii, traduse şi legalizate ori certificate de ofiţerul de stare civilã, din care sã rezulte desfacerea cãsãtoriei anterioare, dacã este cazul;
e) convenţia matrimonială autentificată de notarul public, după caz;

Dosarul actului de cãsãtorie cuprinde, dupã caz, urmãtoarele documente:

a) aprobarea primarului pentru încheierea cãsãtoriei în afara sediului primãriei;
b) aprobarea primarului pentru încheierea căsătoriei între persoane care nu au domiciliul sau reşedinţa pe raza de competenţă a unităţii adminstrativ – teritorială;
c) încuviinţarea primarului pentru încheierea cãsãtoriei înainte de împlinirea termenului de 10 zile de la data înregistrãrii declaraţiei de cãsãtorie;
d) încuviinţarea instanţei de tutelă de la domiciliul celui care cere încuviinţarea, în cazul existenţei unor impedimente rezultate din condiţiile de rudenie fireascã sau adopţie;
e) avizul medical, dovada încuviinţãrii pãrinţilor ori, dupã caz, a tutorelui şi autorizarea instanţei de tutelă în a cărei circumscripţie minorul îşi are domiciliu, pentru încheierea cãsãtoriei, în cazul existenţei unor impedimente rezultate din condiţiile de vârstã;
f) documentul eliberat ori autentificat de misiunile diplomatice sau oficiile consulare acreditate în România, în cazul cãsãtoriei unui cetãţean strãin cu un cetãţean român, din care sã rezulte cã primul îndeplineşte condiţiile de fond cerute de legea sa naţionalã şi nu existã impedimente pentru încheierea cãsãtoriei în România;
g) documente eliberate de autoritãţile competente ale statului de cetãţenie, datate recent – maximum 3 luni de la emitere -, ori care au prevãzut, în conţinut, termenul de valabilitate, pentru cetãţenii statelor cu care România a încheiat tratate, convenţii sau acorduri de asistenţã juridicã în materie civilã ori de dreptul familiei, prin excepţie de la prevederile lit. f) ;
h) declaraţia datã pe propria rãspundere, autentificatã de un notar public, din care sã rezulte cã viitorul soţ, cetãţean strãin sau apatrid, nu este cãsãtorit şi îndeplineşte condiţiile de fond cerute de legea sa naţionalã pentru încheierea cãsãtoriei în România, pentru cetãţenii statelor care nu au misiune diplomaticã sau oficiu consular acreditat în România ori care au statut de refugiat în România; pentru apatrizi, legea naţionalã este legea statului în care îşi au domiciliul sau, dupã caz, reşedinţa;
i) documente eliberate de către autorităţile locale competente, în conţinutul cărora se regăseşte termenul de valabilitate, iar în lipsa acestuia termenul este de maximum 3 luni de la emitere, în cazul cetăţenilor statelor pentru care D.E.P.A.B.D a primit notificări din partea M.AE. ori a misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare acreditate în România;
j) proces-verbal întocmit în cazul oficierii căsătoriei între cetăţeni străini dacă nu cunosc limba română sau un cetăţean străin care nu cunoaşte limba română şi un cetăţean român ori între surdomuţi.

Proces verbal întocmit când asistă un translator

k) declaraţii notariale ale viitorilor soţi, cetăţeni străini din care sã rezulte cã îndeplinesc condiţiile necesare încheierii cãsãtoriei în România

Regimul matrimonial:

• în declaraţia de căsătorie, viitorii soţi vor menţiona regimul matrimonial ales, ei pot opta între:
1. REGIMUL COMUNITĂŢII LEGALE
2. REGIMUL SEPARAŢIEI DE BUNURI
3. REGIMUL COMUNITĂŢII CONVENŢIONALE
• ofiţerul de stare civilă face menţiune pe actul de căsătorie despre regimul matrimonial ales.

Căsătoria mixtă, între un cetăţean român şi un cetăţean străin:
• orice informaţii despre o viitoare căsătorie mixtă se pot obţine exclusiv la ghişeul Căsătorii din cadrul Compartimentului de Stare Civilă, camera 19.

Numele după căsătorie:
• Alegerea numelui de familie
• Viitorii soţi pot conveni să:
1. păstreze numele dinaintea căsătoriei;
2. să ia numele oricăruia dintre ei;
3. să ia numele lor reunite;
4. un soţ poate să îşi păstreze numele de dinaintea căsătoriei, iar celălalt să poarte numele lor reunite.

Publicitatea căsătoriei:
• în aceeaşi zi cu primirea declaraţiei de căsătorie, ofiţerul de stare civilă publică un anunţ al intenţiei de căsătorie, prin afişarea în extras, într-un loc special amenajat la sediul primăriei şi pe pagina de internet a acesteia unde urmează să se încheie căsătoria,
• extrasul din declaraţia de căsătorie cuprinde: data afişării, datele de stare civilă ale viitorilor soţi şi, după caz, încuviinţarea părinţilor sau a tutorelui, precum şi înştiinţarea că orice persoană poate face opoziţie la căsătorie, în termen de 10 zile de la data afişării.

Opoziţia la căsătorie:
• orice persoană poate face opoziţie la căsătorie, dacă cunoaşte un impediment legal ori dacă alte cerinţe ale legii nu sunt îndeplinite.
• opoziţia la căsătorie se face numai în scris, cu arătarea dovezilor pe care se întemeiază.

Eliberarea certificatului,
Cui se eliberează certificatul de căsătoriei
• soţilor cu ocazia încheierii căsătoriei sau ulterior oricăruia dintre cei 2, la cerere

Legislaţie aplicabilă:
• Codul civil, Legea nr. 287/ 2009, republicată şi actualizată;
• Legea nr. 119/ 1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată şi actualizată;
• Hotărârea Guvernului nr. 64/ 2011 pentru aprobarea Metodologiei cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă;
• Hotărârea Guvernului nr. 495/ 1997 privind conţinutul, eliberarea şi actualizarea livretului de familie;
• Legea nr. 677/ 2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, actualizată

Important de ştiut:
În sala în care se oficiază căsătoria civilă nu se pot servi bauturi, alimente, în acest sens există un salon separat.
Pentru respectarea comunităţii în care convieţuim, VĂ RUGĂM SĂ NU FOLOSIŢI CLAXONUL MAŞINII în drum spre şi dinspre locul oficierii căsătoriei civile/ religioase.
Vă mulţumim !

Cum semnăm actele în momentul încheierii căsătoriei:
• actul de căsătorie se semnează de către soţi, cu numele de familie pe care s-au învoit să-l poarte în timpul căsătoriei

Martorii la căsătorie
• martorii atestă faptul că soţii şi-au exprimat consimţământul personal şi liber,
• nu pot fi martori la încheierea căsătoriei cetăţenii care nu înţeleg limba vorbită (fără traducător autorizat) incapabilii, precum şi cei care din cauza unei deficienţe psihice sau fizice nu sunt apţi să ateste faptele,
• martorii pot fi: rude sau afini, indiferent de grad, prieteni cu oricare dintre viitorii soţi.

Celebrarea căsătoriei
• viitorii soţi se vor prezenta împreună la locul în care se încheie căsătoria, pentru a-şi da consimţământul la aceasta, în mod public, în prezenţa a 2 martori, în faţa ofiţerului de stare civilă,
• persoanele care aparţin minorităţilor naţionale pot solicita celebrarea căsătoriei în limba lor maternă, cu condiţia ca ofiţerul de stare civilă, de serviciu la căsătorii, să cunoască respectiva limbă.

Momentul încheierii căsătoriei
• căsătoria este încheiată în momentul în care, după ce ia consimţământul fiecăruia dintre viitorii soţi, ofiţerul de stare civilă îi declară căsătoriţi.

Ce se întâmplă cu cartea de identitate
• ofiţerul de stare civilă anulează cartea de identitate a soţului care-şi schimbă numele de familie prin căsătorie – anularea se face prin tăierea colţului în care se află înscrisă perioada de valabilitate
• persoanei a cărui act de identitate este anulat are obligaţia să solicite eliberarea unui nou act de identitate, în termen de 15 zile de la căsătorie – sub sancţiunea amenzii

Prevederi importante din Codul civil:

Familia:
• Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora, precum şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea şi educarea copiilor lor.
• Familia are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului.
• Statul este obligat să sprijine, prin măsuri economice şi sociale, încheierea căsătoriei, precum şi dezvoltarea şi consolidarea familiei.
• prin soţi se înţelege bărbatul şi femeia uniţi prin căsătorie.

Căsătoria:
• Căsătoria este uniunea liber consimţită între un bărbat şi o femeie, încheiată în condiţiile legii.
• Bărbatul şi femeia au dreptul de a se căsători în scopul de a întemeia o familie.
• Celebrarea religioasă a căsătoriei poate fi făcută numai după încheierea căsătoriei civile.
• Căsătoria încetează prin decesul sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi.
• Căsătoria poate fi desfăcută prin divorţ, în condiţiile legii.
• Luarea deciziilor de către soţi
• Soţii hotărăsc de comun acord în tot ceea ce priveşte căsătoria.
• Îndatoririle soţilor
• Soţii îşi datorează reciproc respect, fidelitate şi sprijin moral.
• Ei au îndatorirea de a locui împreună. Pentru motive temeinice, ei pot hotărî să locuiască separat.

Limba în care se încheie căsătoria:
• Oficierea căsătoriei se face în limba română.
• Opţional, în limba maghiară, dacă ofiţerul de stare civilă desemnat să încheie căsătorii cunoaşte limba maghiară.
• Căsătoria se încheie în limba română şi va fi tradusă într-o limbă străină, prin intermediul unui traducător autorizat în România, pe cheltuiala mirilor, atunci când unul dintre viitorii soţi nu înţelege cele ce urmează a fi spuse de ofiţerul de stare civilă.

Înregistrarea decesului

Actul de deces se întocmeşte la primãria unitãţii administrativ-teritoriale în a cãrei razã s-a produs decesul ori s-a gãsit cadavrul de către:
• membrii familiei decedatului,
în lipsa acestora:
• de medicul sau alt cadru din unitatea sanitară unde s-a produs decesul;
• de orice persoană care are cunoştinţă despre deces.

Termenele de declarare a decesului sunt:
– 3 zile de la data încetãrii din viaţã a persoanei, pentru situaţia în care cauza decesului este naturalã,; în acest termen se cuprinde atât ziua în care s-a produs decesul, cât şi ziua în care se face declaraţia;
– 48 de ore, calculat din momentul decesului sau al gãsirii, când decesul se datoreazã unei sinucideri, unui accident sau altor cauze violente, precum şi în cazul gãsirii unui cadavru,

Odatã cu declararea decesului, declarantul depune urmãtoarele acte:

a) certificatul medical constatator al decesului, întocmit pe formular-tip, în care trebuie consemnatã cauza decesului, fãrã prescurtãri, înscrisã cu majuscule;
b) certificatul de naştere şi de cãsãtorie, dupã caz;
c) actul de identitate al decedatului sau paşaportul, în cazul decesului unui cetăţean român cu domiciliul în străinătate, în original şi fotocopie;
d) documentul de evidenţă militară al celui decedat;
e) fotocopia actului de identitate al declarantului.

În cazurile când decesul se datoreazã unei sinucideri, unui accident sau altor cauze violente, înregistrarea se face în baza certificatului medical constatator al decesului şi a dovezii eliberate de poliţie sau de parchet, din care sã rezulte cã una dintre aceste autoritãţi a fost sesizatã despre deces.
În cazul în care decesul nu a fost declarat şi înregistrat în termenul legal de 3 zile, respectiv 48 de ore, întocmirea actului de deces se face numai cu aprobarea parchetului.

Dovada de la Parchet pentru înregistrare deces

Legislaţie aplicabilă:
• Legea nr. 119/ 1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată şi actualizată;
• Hotărârea Guvernului nr. 64/ 2011 pentru aprobarea Metodologiei cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă;
• Codul civil, Legea nr. 287/ 2009, republicată şi actualizată;
• Legea nr. 677/ 2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, actualizată;

Important de ştiut:
Când decesul a survenit în străinătate şi înmormântarea se doreşte în Tîrgu Mureş:
• înhumarea cadavrului unui cetăţean român ori de origine română, al cărui deces s-a produs în străinătate, se face pe baza adeverinţei eliberate de ofiţerul stării civile de la primăria localităţii în care urmează să se facă înmormântarea,

Acte necesare:
• cererea scrisă a persoanei interesate;
• certificatul/ extrasul de deces emis în străinătate;
• traducerea legalizată a acestui certificat/ extras;
• certificate de stare civilă (naştere/ căsătorie) şi actul de identitate al persoanei decedate (fotocopii).

Ce se întâmplă cu actele persoanei decedate

• Ofiţerul de stare civilă delegat, reţine:
1. certificatul medical constatator al decesului;
2. actul de identitate al persoanei decedate;
3. dovada de la poliţie sau parchet (când este cazul).

• Ofiţerul de stare civilă, delegat, restituie declarantului:
1. actul de identitate al declarantului;
2. certificatele de stare civilă ale persoanei decedate cu menţiunea DECEDAT;
3. contractul de întreţinere între declarant şi persoana decedată.

• Ofiţerul de stare civilă eliberează pe seama decedatului:
1. certificatul de deces;
2. adeverinţa de înhumare.

Ajutorul de deces se acordă, în cazul decesului asiguratului, pensionarului sau al unui membru de familie care nu are un drept propriu de asigurări sociale şi se află în întreţinerea titularului la data decesului, unei singure persoane care face dovada că a suportat cheltuielile ocazionate de deces şi care poate fi, după caz: soţul supravieţuitor, copilul, părintele, tutorele, curatorul, moştenitorul în condiţiile dreptului comun sau în lipsa acestora, orice altă persoană care dovedeşte cu acte că a suportat cheltuielile ocazionate de deces.

În cazul decesului copilului inapt pentru muncă, indiferent de vârstă, ajutorul de deces se acordă cu condiţia prezentării certificatului de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap sau, în lipsa acestuia, a actului medical vizat de medicul expert al asigurărilor sociale, prin care se atestă boala care l-a făcut inapt pentru muncă şi data ivirii acesteia.

Dreptul asiguraţilor la ajutor de deces nu este condiţionat de îndeplinirea unui stagiu de cotizare.

În cazul decesului unui membru de familie, cuantumul ajutorului de deces reprezintă jumătate din cuantumul ajutorului de deces cuvenit unui asigurat sau pensionar.

Ajutorul de deces se suportă integral din bugetul asigurărilor sociale de stat.
• Actele necesare şi plătitorii de drepturi:
• cerere tip pentru persoanele asigurate cu contract sau declaraţie de asigurare;
sau
• cerere pentru plata ajutorului de deces pentru pensionari;
• certificat de deces în original şi copie;
• actul de identitate al solicitantului în original şi copie;
• acte de stare civilă ale solicitantului, din care să rezulte gradul de rudenie cu decedatul, sau după caz, actul care atestă calitatea de moştenitor, tutore, curator, în original şi copie;
• acte din care să rezulte că s-au suportat cheltuieli ocazionate de deces ;
• certificatul de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap sau actul medical prin care se atestă boala care l-a făcut inapt pentru muncă pe copil şi data ivirii acesteia.
• ajutorul de deces se achită în termen de 24 de ore de la solicitare de către:
• angajator, în cazul decesului asiguratului salariat, respectiv al unui membru de familie al acestuia ;
• instituţia care gestionează bugetul asigurărilor pentru şomaj, în cazul decesului şomerului, respectiv al unui membru de familie al acestuia;
• casa teritorială de pensii, în cazul decesului pensionarului sau al asiguratului cu declaraţie sau contract de asigurare socială, respectiv al unui membru de familie al acestora;

Ajutorul de deces se achită de un singur platitor de drepturi de asigurări sociale, acesta având obligaţia ca după efectuarea plăţii să înscrie pe versoul certificatului de deces original menţiunea „ACHITAT”, data, semnătura şi ştampila.

În cazul decesului pensionarului actele necesare obţinerii ajutorului de deces se depun la Casa Judeţeană de Pensii.
Îndemnizaţiile şi ajutoarele de asigurări sociale pot fi solicitate, pe baza actelor justificative, în termenul de prescripţie de 3 ani, calculat de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite.
Cuantumul îndemnizaţiilor şi ajutoarelor de asigurări sociale solicitate se achită la nivelul cuvenit pentru perioada prevăzută în certificatul medical neonorat sau, după caz, la data decesului, înscrisă în certificatul de deces.

Pentru informatii suplimentare ne puteti contacta si la numarul de telefon: 024/5679324

Transcrierea certificatelor de naștere

Transcrierea certificatelor/extraselor de nastere eliberate de autoritati straine
Actele de stare civilă ale cetăţenilor români, întocmite la autorităţile străine, au putere doveditoare în România numai dacă sunt transcrise în registrele de stare civilă române.

Cetăţeanul român ARE OBLIGAŢIA, ca în termen de 6 LUNI DE LA NAŞTEREA COPILULUI, să ceară transcrierea certificatului/ extrasului de naştere la Primăria de domiciliu a oricăruia dintre părinţi.

A T E N Ţ I E părinţii care nu declară/ înregistrează, în termenele legale, naşterea vor plăti amendă cuprinsă între 100 –200 lei
1. Ce trebuie făcut în străinătate:
• în prima fază, părinţii copilului înregistrează naşterea la autorităţile competente din străinătate
• certificatul/ extrasul de naştere va cuprinde, obligatoriu, numele şi prenumele copilului precum şi ale părinţilor acestuia, data şi locul naşterii etc;
• IMPORTANT, la primirea certificatului/ extrasului de naştere, acesta SE VA CITI, astfel încât informaţiile înscrise în documentul oficial să corespundă întocmai cu datele de identitate corecte al(e) părintelui/ părinţilor. Dacă se constată greşeli insistaţi la emitent să le corecteze!

2. Ce trebuie făcut în România:
Transcrierea certificatelor şi extraselor de stare civilă se efectuează cu aprobarea primarului, în baza avizului prealabil al D.J.E.P. Mures.
• în termen de 6 luni, tatăl/ mama copilului sau persoana majoră care a (re)dobândit cetăţenia română ori un împuternicit al acestora, cu procură specială (după caz – simplă, cu apostille, supralegalizată) să solicite, la Primăria locului de domiciliu al oricăruia dintre părinţi, TRANSCRIEREA certificatului/ extrasului de naştere

În acest sens se vor face următoarele:
LA TRADUCĂTOR AUTORIZAT
• se traduce în integralitate certificatul/ extrasul de naştere, emis în străinătate (mai puţin certificatele emise, în limba română, de autorităţile Republicii Moldova);
• documentul din străinătate se ataşează la traducerea efectuată (după caz)
LA NOTARUL PUBLIC se legalizează
• traducerea la care s-a ataşat copia certificatului/ extrasului de naştere tradus (integral);
• certificatul de (re)dobândire a cetăţeniei române;
• dacă la traducere nu s-a ataşat documentul tradus, se realizează o copie legalizată distinctă a certificatului de naştere din străinătate – în acest caz la notarul public este necesară prezenţa unui traducător autorizat
LA XEROX
• se execută fotocopii de pe:
• cartea de identitate a mamei şi tatălui/ persoanei majore care a (re)dobîndit cetăţenia română – paşaportul/ actul de identitate, emis în străinătate – pentru cetăţeanul străin;
• certificatul de căsătorie al părinţilor (dacă ei sunt căsătoriţi);
• certificatele de naştere ale ambilor părinţi (dacă nu sunt căsătoriţi).

Cererile de transcriere vor fi însoţite de certificatul ori extrasul în original, eliberat de autorităţile străine, o fotocopie simplă a acestora şi traducerea în limba română, autentificată în ţară de un notar public, iar în străinătate de oficiul consular român din statul de reşedinţă, precum şi de documentele justificative necesare pentru completarea unor rubrici, după caz.

Cerere transcriere
Declaratie transcriere

f) procura specială pentru cazurile în care solicitarea este efectuată de către împuternicit;
h) certificatul de cetãţenie eliberat de Autoritatea Naţionalã pentru Cetãţenie sau misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României pentru persoanele care dobândesc/redobândesc cetãţenia românã.

a) documentele eliberate de instituţii ale statelor semnatare ale Convenţiei de la Haga din 5 octombrie 1961 se apostileazã;
b) documentele eliberate de statele cu care România a încheiat tratate/convenţii/acorduri de asistenţã judiciarã sunt scutite de supralegalizare, apostilare sau orice altã formalitate;
c) documentele care nu se regãsesc în una dintre situaţiile prevãzute la lit. a) sau b) se supralegalizeazã, în conformitate cu prevederile art. 1092 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completãrile ulterioare;
d) documentele de stare civilă ale persoanelor care au statut de refugiat în România şi au dobândit cetăţenia română, sunt exceptate de la apostilare/supralegalizare.

Acte necesare:

1. Certificatul/ extrasul de naştere, emis de autorităţile competente din străinătate, care să cuprindă numele şi prenumele copilului, respectiv al părinţilor acestuia – original şi copie legalizată (la notar);
2. Traducerea certificatului/ extrasului de naştere, făcută în România, la traducător autorizat şi legalizată la notar/ în străinătate – original (excepţie – certificatele emise, în limba română de autorităţile Republicii Moldova);
3. Copia legalizată a certificatului de (re)dobândire a cetăţeniei române;
4. Cărţile de identitate ale părinţilor/ persoanei majore care a (re)dobândit cetăţenia română (paşaport/ act de identitate pentru cetăţenii străini);
5. Certificatul de căsătorie al părinţilor (emis în România) – original şi copie – dacă sunt căsătoriţi, de naştere al acestora – dacă nu sunt căsătoriţi;
6. Declaraţie privind stabilirea domiciliului pentru copil, când părinţii au adrese diferite (se face la starea civilă);

Termen de soluţionare:

• transcrierea certificatului de naştere se soluţionează, în termen de 30 de zile;Legislaţie aplicabilă:
• Legea nr. 119/ 1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată;
• Hotărârea Guvernului nr. 64/ 2011, pentru aprobarea Metodologiei cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă;
• Codul civil, Legea nr. 287/ 2009, republicată;
• Legea nr. 105/ 1992, cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat;

Important de ştiut:

Ce înseamnă noţiunea de a transcrie potrivit dicţionarului
TRANSCRIE, transcriu – a scrie din nou (pe altă foaie) un text fără modificări, a face o copie scrisă; a copia. , A înscrie, a înregistra, a copia un act, o convenČ›ie etc. într-un registru public special.

Cetăţenii români care nu au avut niciodată domiciliul în România
• depun cererea şi actele necesare transcrierii certificatului de naştere la Primăria sectorului 1 – Bucureşti.

Minorii care au împlinit vârsta de 14 ani
• solicită transcrierea certificatelor de naştere în nume propriu, asistaţi de unul din părinţi
• în cazul în care părinţii au domicilii diferite în ţară, primăria competentă pentru transcrierea certificatului poate fi oricare din cele două primării pe raza cărora au domiciliul părinţii

Minorii sub 18 ani, ai căror părinţi au domiciliul în străinătate
• solicită transcrierea certificatelor de naştere în nume propriu, asistaţi de unul din părinţi
• depun cererea de transcriere a certificatelor de naştere la primăria ultimului loc de domiciliu avut de părinţi în România, iar în cazul în care au avut domicilii diferite, la ultimul domiciliu al unuia dintre părinţi.

Persoanele care fac dovada cetăţeniei române cu certificat de cetăţenie
Dacă fac dovada domiciliului în România cu permis de şedere temporară emis de O.R.I.*

• depun cererea de transcriere a certificatelor de stare civilă, procurate din străinătate la Primăria sector 1 Bucureşti.
* O.R.I. = Oficiul Român pentru Imigrări – Biroul pentru străini

Dacă fac dovada domiciliului în România cu permis de şedere PERMENANENTĂ emis de O.R.I.*
• depun cererea de transcriere a certificatelor de stare civilă la primăria locului de rezidenţă permanentă din România.

Transcrierea certificatelor de căsătorie

Trasnscrierea certificatelor/extraselor de căsătorie eliberate de autoritățile străine

Actele de stare civilă ale cetăţenilor români, întocmite la autorităţile străine, au putere doveditoare în România numai dacă sunt transcrise în registrele de stare civilă române.
Cetăţeanul român ARE OBLIGAŢIA, ca în termen de 6 LUNI DE LA CĂSĂTORIE, să ceară transcrierea certificatului/ extrasului de căsătorie la Primăria de domiciliu.

1. Ce trebuie făcut în străinătate:

• se încheie căsătoria la autorităţile competente din străinătate
• certificatul/ extrasul de căsătorie va cuprinde, obligatoriu, datele celor doi soţi (data şi locul naşterii, precum şi numele părinţilor – dacă este posibil);
• IMPORTANT, la primirea certificatului/ extrasului de căsătorie, acesta SE VA CITI, astfel încât informaţiile pe care le cuprinde să corespundă întocmai cu datele de identitate corecte ale celor 2 soţi.
Dacă se constată greşeli insistaţi la emitent să le corecteze!

2. Ce trebuie făcut în România:

Transcrierea certificatelor şi extraselor de stare civilă se efectuează cu aprobarea primarului, în baza avizului prealabil al D.J.E.P. Dambovita.
• în termen de 6 luni, oricare dintre soţi – cetăţean român ori un împuternicit cu procură specială, făcută la notar în ţară (ori străinătatedupă caz – simplă, cu apostille, supralegalizată) să solicite la Primăria locului de domiciliu TRANSCRIEREA certificatului/ extrasului de căsătorie.
În acest sens se vor face următoarele:

LA TRADUCĂTOR AUTORIZAT
• se traduce în integralitate certificatul/ extrasul de căsătorie, emis în străinătate (cu excepţia certificatelor emise, în limba română, de autorităţile Republicii Moldova);
• se traduce în integralitate certificatul/ extrasul de naştere, emis în străinătate, al soţului/ soţiei – cetăţean străin (dacă este cazul);
• certificatul de căsătorie/ naştere din străinătate se ataşează la traducerea efectuată

LA NOTARUL PUBLIC
• se legalizează:
• traducer(ea/ile) şi
• copia certificatului/ extrasului de căsătorie (integral) – dacă nu s-a procedat conform * ;
• certificatul de (re)dobândire a cetăţeniei române;
• se declară,
• din partea ambilor soţi (în aceeaşi declaraţie notarială), dacă sunt cetăţeni români sau numai din partea soţului cetăţean român, cu privire la numele purtat după căsătorie (dacă în certificatul/ extrasul de stare civilă, emis în străinătate, nu se face referire la numele soţilor după căsătorie).

LA COPIATOR
• se execută fotocopii de pe:
• cartea de identitate soţ/ soţie – cetăţean român/ cetăţeni români;
• paşaportul/ actul de identitate, emis în străinătate pentru soţul cetăţean străin;
• certificatul de naştere al ambilor soţi;

Cererea de transcriere a certificatului de căsătorie se adresează primarului unităţii administrativ-teritoriale de la domiciliul comun al soţilor, iar dacă soţii au (au avut) domicilii diferite în ţară – la oricare dintre cele două primării.
Cererile de transcriere vor fi însoţite de certificatul ori extrasul în original, eliberat de autorităţile străine, o fotocopie simplă a acestora şi traducerea în limba română, autentificată în ţară de un notar public, iar în străinătate de oficiul consular român din statul de reşedinţă, precum şi de documentele justificative necesare pentru completarea unor rubrici, după caz.

Cerere transcriere

Cererea de transcriere va fi însoţită, după caz, de următoarele documente:
a) fotocopii ale certificatelor de naştere şi de căsătorie, fotocopii ale actului de identitate sau paşaportului, după caz;
b) dovada calităţii de cetăţean român, în situaţia în care titularul certificatului sau extrasului de stare civilă ce urmează a fi transcris nu este în posesia niciunui document cu care să facă dovada cetăţeniei române;
c) declaraţii notariale, din partea ambilor soţi, dacă sunt cetăţeni români, sau numai a soţului cetăţean român, cu privire la numele purtat după căsătorie, în situaţia în care în certificatul/extrasul de căsătorie, procurat din străinătate, nu se face referire la numele soţilor după căsătorie;
d) declaraţie din partea titularului actului, că nu mai există un act transcris/înscris sau reconstituit;

Declaratie transcriere

f) declaraţii notariale din partea ambilor soţi sau în faţa ofiţerului de stare civilă care înregistrează actul de căsătorie, cu privire la legea aplicabilă regimului matrimonial ales de către titularii actului;
g) procura specială pentru cazurile în care solicitarea este efectuată de către împuternicit;
h) certificatul de cetãţenie eliberat de Autoritatea Naţionalã pentru Cetãţenie sau misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României pentru persoanele care dobândesc/redobândesc cetãţenia românã.

Documentele administrative emise de autoritãţile strãine, prezentate pentru înregistrarea în registrele de stare civilã române, precum şi traducerile acestora, care sunt fãcute la un notar public din strãinãtate, trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele condiţii:
a) documentele eliberate de instituţii ale statelor semnatare ale Convenţiei de la Haga din 5 octombrie 1961 se apostileazã;
b) documentele eliberate de statele cu care România a încheiat tratate/convenţii/acorduri de asistenţã judiciarã sunt scutite de supralegalizare, apostilare sau orice altã formalitate;
c) documentele care nu se regãsesc în una dintre situaţiile prevãzute la lit. a) sau b) se supralegalizeazã, în conformitate cu prevederile art. 1092 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completãrile ulterioare;
d) documentele de stare civilă ale persoanelor care au statut de refugiat în România şi au dobândit cetăţenia română, sunt exceptate de la apostilare/supralegalizare.

Legislaţie aplicabilă:
• Legea nr. 119/ 1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată şi actualizată;
• Hotărârea Guvernului nr. 64/ 2011, pentru aprobarea Metodologiei cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă;
• Codul civil, Legea nr. 287/ 2009, republicată şi actualizată;
• Legea nr. 105/1992, cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat;

Important de ştiut:
Ce înseamnă noţiunea de a transcrie potrivit dicţionarului
TRANSCRIE, transcriu – a scrie din nou (pe altă foaie) un text fără modificări, a face o copie scrisă; a copia. ♦ A înscrie, a înregistra, a copia un act, o convenţie etc. într-un registru public special.

Cetăţenii români adresează cererea de transcriere
• la starea civilă a primăriei de la domiciliul comun al soţilor, iar dacă soţii au domicilii diferite în ţară, la oricare dintre cele două primării pe raza cărora aceştia îşi au domiciliul.

Cetăţenii români care nu au avut niciodată domiciliul în România
• depun cererea şi actele necesare transcrierii certificatului de naştere la Primăria sectorului 1 – Bucureşti.

Persoanele care fac dovada cetăţeniei române cu certificat de cetăţenie
Dacă fac dovada domiciliului în România cu permis de şedere temporară emis de O.R.I.*
• depun cererea de transcriere a certificatelor de stare civilă, procurate din străinătate la Primăria sector 1 Bucureşti.
* O.R.I. = Oficiul Român pentru Imigrări – Biroul pentru străini
Dacă fac dovada domiciliului în România cu permis de şedere PERMENANENTĂ emis de O.R.I.*
• depun cererea de transcriere a certificatelor de stare civilă la primăria locului de domiciliu din România.

Neconcordanţe
• în situaţia în care la depunerea cererii de transcriere, se stabileşte că au intervenit modificări la numele şi/ sau prenumele titularilor actului, faţă de starea civilă şi evidenţa persoanelor cunoscută în România, se vor prezenta documente necesare clarificării neconcordanţelor privind numele/ prenumele;
• cererea de transcriere se depune şi se soluţionează după clarificarea neconcordanţelor;
• dacă se stabileşte că în certificatul/ extrasul de căsătorie emis în străinătate au fost înscrise date care sunt în neconcordanţă cu cele înscrise în starea civilă şi evidenţa persoanelor din România, transcrierea se va face după îndreptarea erorilor de către autorităţile străine emitente.

Transcrierea căsătoriei în actele de stare civilă române, este posibilă numai dacă pe marginea actului de naştere nu există menţiune de căsătorie ori dacă aceasta este încetată sau desfăcută prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
Se poate transcrie certificatul de căsătorie ce atestă mariajul dintre un bărbat şi o femeie
• este interzisă transcrierea/înscrierea certificatelor sau extraselor de stare civilă emise de autorităţile străine privind căsătoria dintre persoane de acelaşi sex ori a parteneriatelor civile încheiate sau contractate în străinătate, fie de cetăţeni români, fie de cetăţeni străini.

Transcrierea certificatelor de deces

Transcrierea certificatelor/extraselor de deces eliberate de autoritățile străine

Actele de stare civilă ale cetăţenilor români, întocmite la autorităţile străine, au putere doveditoare în România numai dacă sunt transcrise în registrele de stare civilă române.
Aparţinatorul unui cetăţean român care a decedat in străinătate, ARE OBLIGAŢIA, ca în termen de 6 LUNI de la moartea celui drag, să ceară transcrierea certificatului/ extrasului de deces.
În cazul transcrierii certificatului de deces, cererea se adresează primarului unităţii administrativ-teritoriale a locului de domiciliu al solicitantului sau primarului unităţii administrativ-teritoriale de la ultimul domiciliu avut în ţară de către persoana decedată.

1. Ce trebuie făcut în străinătate:
• în prima fază, urmare a morţii survenite în străinătate, se înregistrează fapta la autorităţile competente din ţara în care s-a produs decesul.
• certificatul/ extrasul de deces va cuprinde, obligatoriu, numele şi prenumele, data şi locul naşterii/ decesului persoanei precum şi numele părinţilor acestuia;
• IMPORTANT, la primirea certificatului/ extrasului de deces, acesta SE VA CITI, astfel încât informaţiile pe care le cuprinde să corespundă întocmai cu datele de identitate corecte ale defunctului. Dacă constataţi că există greşeli insistaţi la emitent să le corecteze!

2. Ce trebuie făcut în România:
Transcrierea certificatelor şi extraselor de stare civilă se efectuează cu aprobarea primarului, în baza avizului prealabil al D.J.E.P. Mures.
• aparţinătorul/ persoana interesată, în termen de 6 luni, să solicite, la Primăria locului de domiciliu aflat în România, TRANSCRIEREA certificatului/ extrasului de deces.

În acest sens se vor face următoarele:

LA TRADUCĂTOR AUTORIZAT
• se traduce în integralitate certificatul/ extrasul de deces, emis în străinătate (excepţie – certificatul de deces emis, în limba română, de autorităţile Republicii Moldova);
• certificatul de deces din străinătate se ataşează la traducerea efectuată (dacă este cazul)

LA NOTARUL PUBLIC
• se legalizează:
• traducerea (dacă este cazul) şi
• copia certificatului/ extrasului de deces (integral) – dacă nu s-a procedat conform * ;

LA COPIATOR (XEROX)
• se execută fotocopii de pe:
• certificatele de naştere şi căsătorie aparţinând persoanei decedate;
• buletinul (cartea) de identitate/ paşaportul defunctului;
• cartea de identitate a solicitantului.

Acte necesare:
Dacă s-au citit cu atenţie indicaţiile de mai sus, se poate pregăti un opis cu:
1. Certificatul/ extrasul de deces, emis de autorităţile competente din străinătate, care să cuprindă datele corecte ale defunctului – original şi copie legalizată (la notar);
2. Traducerea legalizată a certificatului/ extrasului de deces, făcută în România, la traducător autorizat şi legalizată la notar – original;
3. Cartea de identitate privind solicitantul (original şi copie);
4. Certificatele de naştere şi căsătorie al defunctului (emise în România) – original şi copie;
5. Buletinul/ cartea de identitate/ paşaportul defunctului (original şi copie);

Cerere transcriere
Declaratie transcriere

Termen de soluţionare:
• transcrierea certificatului de deces se soluţionează, în termen de 30 de zile;
• în baza numărului de telefon pe care-l indicaţi, în cererea dv., ofiţerul de stare civilă vă invită să ridicaţi certificatele de stare civilă (străin şi naţional);
• pentru ridicarea certificatului de deces, transcris, este necesară prezentarea certificatelor de stare civilă şi a actului de identitate/ călătorie aparţinând defunctului;
• certificatul de deces se ridică la camera 19.

ATENŢIE LA NECONCORDANŢE
• În situaţia în care, la depunerea cererilor de transcriere a certificatului/ extrasului de deces procurat din străinătate, se stabileşte că au intervenit modificări la numele şi/ sau prenumele titularului actului, faţă de documentele necesare transcrierii se vor prezenta şi acte necesare clarificării neconcordanţelor privind numele şi/ sau prenumele;
• Cererea de transcriere se preia şi se soluţionează după clarificarea neconcordanţelor.

Caz concret, Exemplu
• persoana decedată.
1. în România a figurat în actele de stare civilă şi identitate cu prenumele – IOAN
2. în Ungaria, unde a locuit în ultima vreme, a avut acte cu prenumele JÁNOS, la decesul acestuia, certificatul de deces a fost emis cu prenumele JÁNOS,
Solutie
• prezentarea unui certificat de deces, cu date corecte, din străinătate, conţinând prenumele IOAN;
sau
• aparţinătorul/ persoana interesată prezintă un document care atestă traducerea prenumelui cu ocazia întocmirii actelor de identitate cu care defunctul a trăit în Ungaria;
• se completează o cerere de înscriere a menţiunii, pe actele de stare civilă privindu-l pe defunct, la care se anexează documentul emis de autorităţile din străinătate, tradus şi legalizat;
• se transmite, pentru aprobarea înscrierii unui act emis în străinătate în registrele de stare civilă române, la M.A.I. – D.E.P.A.B.D. (timpul de soluţionare – aprox. 3 săptămâni);
• în baza aprobării se înscrie menţiunea cu scopul asigurării unei concordanţe perfecte între actele de stare civilă din timpul vieţii şi certificatul de stare civilă care atestă decesul cetăţeanului român;
• după îndeplinirea acestei formalităţi se poate efectua transcrierea certificatului de deces

Important:
• prevederile se aplică şi pentru o singură literă,
Exemplu – GABRIELA – în România şi GABRIELLA – în străinătate.

Schimbarea numelui pe cale administrativă

Condiţii:
Cine poate solicita şi pe ce motive:
• cetăţeanul român
• personal
• prin împuternicit
• prin avocat
• pentru motive temeinice, vezi motive enumerate de lege

Procedură:
Unde se poate cere schimbarea numelui şi/ sau prenumelui :
• la oficiul/ compartimentul/ biroul/ serviciul de stare civilă în a cărei rază teritorială persoana interesată îşi are domiciliul.
Identificarea unui motiv temeinic care urmează a fi invocat:
vezi motive enumerate de lege.

Cum trebuie procedat, practic,

Pasul 1
• ne prezentăm la funcţionarul stării civile, de la primăria de domiciliu;
• să avem asupra noastră cartea de identitate, certificatele de stare civilă – original şi copii;
• completăm o cerere de publicare a intenţiei de schimbare a numelui/ prenumelui către Monitoul Oficial al României, partea a III-a;
• la această cerere completată, pe formular tip, anexăm copii de pe cartea de identitate, certificatul de naştere/ căsătorie;
• solicităm avizarea cererii de către funcţionarul de stării civilă (avizarea constă în semnătura ofiţerului de stare civilă şi ştampila oficială a serviciului – cuprinzând stema României);

Pasul 2
• pe cheltuiala şi efortul persoanei interesate, cererea avizată de ofiţerul de stare civilă, la care se anexează copii ale cărţii de identitate şi certificatelor de stare civilă, se publică în Monitorul Oficial al României, partea a III-a
• Cum? – în funcţie de opţiunea persoanei interesate:
PRIN POŞTĂ:
1. expediaţi cererea, anexând în original dovada plăţii taxei de publicare şi a contravalorii exemplarului de monitor (în total 22,6 lei + taxe poştale);
2. se cumpără un plic care se adresează Regiei Autonome Monitorul Oficial;
3. se expediază, poştal;
4. după publicare, exemplarul de monitor vă va fi expediat prin poştă la adresa menţionată în cerere (în cca. 4 săptămâni).

Pasul 3
• Obţinerea cazierului judiciar – pe bază de cerere, făcută personal,
• Obţinerea cazierului fiscal – pe bază de cerere, făcută personal,

Pasul 4
• efectuarea unor copii legalizate de pe certificatele de stare civilă (după caz – de naştere/ naştere copil/ căsătorie/ deces al fostului soţ)
• întocmirea unor declaraţii autentificate la notar – de tip consimţământ, de notorietate etc.
• efectuarea unor copii simple de pe cartea de identitate a solicitantului/ sentinţa de divorţ, alte acte doveditoare etc

Acte necesare:
I.Când petentul este o persoană majoră, peste 18 ani:
• un exemplar al Monitorului Oficial al României, partea a III-a, în care a fost publicat extrasul din cererea de schimbare a numelui (să nu fie mai vechi de un an)
• certificatul de cazier judiciar al solicitantului – emis pentru schimbare nume;
• certificatul de cazier fiscal privind solicitantul – emis pentru schimbare nume;
• copii legalizate de pe certificatele de stare civilă ale persoanei care solicită schimbarea numelui;
• consimţământul, dat în formă autentică, al celuilalt soţ, în cazul schimbării numelui de familie comun purtat în timpul căsătoriei;
• orice alte acte pe care solicitantul le consideră necesare pentru motivarea cererii sale.

II.Când schimbarea numelui priveşte un copil cu vârsta între 0 şi 14 ani:
• cererea se face de către unul din părinţi, cu consimţământul celuilalt
• un exemplar al Monitorului Oficial al României, partea a III-a, în care a fost publicat extrasul din cererea de schimbare a numelui (să nu fie mai vechi de un an)
• certificatul de cazier judiciar

1. al tatălui – emis pentru schimbare nume
2. al mamei – emis pentru schimbare nume;

• certificatul de cazier fiscal

1. al tatălui – emis pentru schimbare nume
2. al mamei – emis pentru schimbare nume;

• copie legalizată de pe certificatul de naştere al copilului;
• consimţământul, dat în formă autentică, al celuilalt părinte;
• orice alte acte pe care solicitantul le consideră necesare pentru motivarea cererii sale.

III. Când schimbarea numelui priveşte un minor cu vârsta între 14 şi 18 ani:
• în plus faţă actele necesare, descrise anterior (la ipoteza II), cererea va fi semnată de minor şi unul din părinţi/ reprezentantul legal
• cererea de schimbare a numelui şi/ sau prenumelui, însoţită de actele necesare se depun la camera 114, Compartimentul de Stare Civilă.

Legislaţie aplicabilă
• Ordonanţa Guvernului nr. 41/ 2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice;
• Legea nr. 119/ 1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată şi actualizată;
• Hotărârea Guvernului nr. 64/ 2011, pentru aprobarea Metodologiei cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă;
• Codul civil, Legea nr. 287/ 2009, republicată.

Important de ştiut
Ce înseamnă schimbarea numelui
• schimbarea numelui de familie sau a prenumelui este acea operaţiune de înlocuire a lor sau numai a unuia dintre ele, la cerere celui interesat, cu un alt nume sau prenume printr-o decizie administrativă.

Diferenţe între MODIFICAREA şi SCHIMBAREA NUMELUI:
– între modificarea numelui de familie şi schimbarea acestuia există o deosebire esenţială:
• modificarea numelui de familie nu se poate produce decât ca efect al modificării raporturilor de familie ale persoanelor fizice (filiaţie, adopţie, căsătorie, divorţ, nulitatea căsătoriei);
• spre deosebire de modificare, schimbarea numelui nu este legată de vreo schimbare a statutului civil al persoanei;
• de asemenea, spre deosebire de modificare, pe cale administrativă poate fi modificat nu numai numele, ci şi prenumele.

Referitor la minor
• schimbarea numelui de familie al minorului se poate cere odată cu schimbarea numelui de familie al părinţilor sau separat, pentru motive temeinice.
• schimbarea prenumelui minorului se poate cere oricând.

Referitor la persoanele căsătorite
• în cazul în care soţii s-au învoit sa poarte în timpul căsătoriei un nume de familie comun, pentru schimbarea acestuia este necesar consimţământul celuilalt soţ.
• schimbarea numelui de familie al unuia dintre soţi nu are efect asupra numelui de familie al celuilalt soţ.
• Schimbarea numelui de familie dobândit prin căsătorie, ca urmare a unei dispoziţii administrative, nu are efect asupra numelui de familie dobândit la naştere.

Opoziţia la intenţia de schimbare a numelui
• orice persoana interesată poate face opoziţie la cererea de schimbare a numelui, în termen de 30 de zile de la publicarea extrasului din cererea de schimbare a numelui în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a.
• opoziţia se face în scris, motivat şi se depune la serviciul public în a cărui raza de competenta teritorială îşi are domiciliul persoana care solicita schimbarea numelui pe cale administrativă.

Ce se întâmplă cu cererea, cine o soluţionează
• Cererea de schimbare a numelui, împreună cu toate actele, si, dacă este cazul, cu opoziţiile făcute, se trimit spre soluţionare de către serviciul public local către serviciul public judeţean.
• Serviciul public judeţean verifică dacă sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege si, după analizarea temeiniciei cererii, precum şi a opoziţiilor făcute, propune, motivat, preşedintelui consiliului judeţean emiterea dispoziţiei de admitere sau de respingere a cererii de schimbare a numelui, în termen de 60 de zile de la primirea cererii
• Dispoziţia prin care s-a admis schimbarea numelui se trimite, în copie, serviciului public la care a fost înregistrată cererea. Serviciul public va incunostinta de îndată solicitantul, iar după depunerea de către acesta a dovezii de plată a taxei extrajudiciare de timbru prevăzute de lege, îi va elibera o copie de pe dispoziţia de admitere a schimbării numelui.
• Dacă în termen de 90 de zile de la data luării la cunoştinţa cel în cauza nu a depus dovada de plata a taxei extrajudiciare de timbru, serviciul public va restitui organului emitent copia de pe dispoziţia de admitere a schimbării numelui.
• Dispoziţia de schimbare a numelui produce efecte juridice de la data înscrierii menţiunii corespunzătoare pe marginea actului de naştere. De la această dată solicitantul va purta numai numele dobândit prin dispoziţia de schimbare a numelui.
• Dovada schimbării numelui se face cu dispoziţia de admitere a schimbării numelui sau cu certificatul eliberat de serviciul public, pe baza dispoziţiei de admitere a schimbării numelui.
• Despre schimbarea numelui unei persoane vor fi înştiinţate, de către lucrătorul de stare civilă, pe rând – Inspectoratul General al Poliţiei Române, Direcţia Generală de Paşapoarte şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice.

Rectificarea actelor de stare civilă

Reconstituirea și întocmirea ulterioară

Eliberarea certificatelor de stare civilă

Certificatele de stare civilă se eliberează persoanelor îndreptăţite, odată cu întocmirea unui act în registrele de stare civilă – de naştere, căsătorie ori deces – sau ulterior pe baza cererii depuse de titular sau alte persoane îndreptăţite.

Prin sintagma „alte persoane îndreptăţite”, în înţelesul legii, sunt asimilaţi:
1. părinţii copilului în vârstă de până la 14 ani
2. soţul supravieţuitor ori descendenţii persoanei decedate
3. reprezentanţii legali, în cazul celor puşi sub interdicţie

Persoanele care au domiciliul în alte localităţi, din România, decât cele în care sunt păstrate registrele de stare civilă şi nu se pot deplasa personal pentru a obţine certificatele de stare civilă pot depune cererea la primăria în raza căreia îşi au domiciliul ori reşedinţa, indicând primăria unde se găseşte actul respectiv şi datele de stare civilă, pentru identificarea acestuia.

În toate cazurile cetăţenii interesaţi să obţină înscrisuri referitoare la înregistrări de stare civilă vor trebui să aibă asupra lor act de identitate valabil.
În caz de:
– pierdere
– furt
– distrugere
– preschimbare
a certificatelor de stare civilă.
persoanei îndreptăţite i se eliberează, la cerere, un nou certificat.

Cerere pentru obtinerea unui nou certificat

Cererea trebuie să cuprindă, în mod amănunţit, împrejurările în care vechiul certificat a fost pierdut, furat sau distrus, respectiv precizarea că certificatul iniţial se depune pentru preschimbare.

Se eliberează certificat de stare civilă, duplicat:
1. de naştere,
2. de căsătorie,
3. de deces;

1. Certificatul de naştere se eliberează titularului actului:
• pentru minorii care nu au acte de identitate, certificatul de naştere se eliberează părintelui;
• pentru minorii, cu vârsta între 14 şi 18 ani, titulari ai unor cărţi de identitate emise, certificatul de naştere se eliberează la cererea acestora şi în prezenţa unuia dintre părinţi ori a reprezentantului legal;
• pentru persoana majoră (18 ani) certificatul de naştere se eliberează acestuia sau persoanei împuternicite de aceasta cu procură specială;
• certificatele de naştere se pot elibera şi altor persoane împuternicite, de către titular:
• prin procură specială autentificată la notar (după caz – simplă/ cu apostille/ supralegalizat – funcţie de ţara în care a fost întocmită);

2. Cerificatul de căsătorie se poate elibera unuia dintre soţi sau, la cerere, ambilor soţi
• certificatele de căsătorie se pot elibera şi altor persoane împuternicite, de către unul dintre soţi:
– prin procură specială autentificată la notar (după caz -simplă/ cu apostille/ supralegalizat – funcţie de ţara în care a fost întocmită);
– pentru soţul supravieţuitor sau, în caz de divorţ, pentru motive întemeiate, se pot elibera certificate de căsătorie, cu menţiunea corespunzătoare de – încetare a căsătoriei prin decesul soţului/ desfacere a căsătoriei prin divorţ.

3. Certificatul de deces se eliberează membrilor familiei sau altor persoane îndreptăţite.
Dovada stării civile:
• este un înscris, sub forma unei scrisori, adresat solicitantului, care atestă existenţa unei înregistrări în evidenţele de stare civilă

Persoanele care nu deţin, pe seama unor rude, decedate, certificate de stare civilă, dar au nevoie de înscrisuri privind înregistrarea naşterii ori căsătoriei aparţinătorilor (dovada rudeniei fiind necesară), pot solicita dovada stării civile.
Dovada stării civile se eliberează, la cerere, pentru a atesta statutul unei persoane de – necăsătorit, divorţat, văduv, etc, care serveşte titularului pentru încheierea căsătoriei în străinătate.
Extrasele de stare civilă, pentru uz oficial;
• atestă înregistrarea de stare civilă precum şi istoricul modificărilor intervenite în statutul civil al titularilor
• se eliberează la cererea scrisă a M.A.I., S.P.C.L.E.P., S.P.C.J.E.P., instanţelor judecătoreşti, a parchetelor sau a poliţiei, a oficiilor de stare civilă din cadrul primăriilor, D.G.A.S.P.C., notarilor publici

Eliberarea extraselor multilingve ale actelor de stare civilă

Serviciul de Stare Civilă eliberează la cerere extrase multilingve de pe actele de stare civilă privnd naşterea, căsătoria sau decesul.
Acestea sunt documente care au aceaşi putere doveditoare ca şi certificatele de stare civilă şi se folosesc de către titulari şi persoanele îndreptăţite în faţa autorităţilor străine din statele părţi la Convenţia nr.16 a Comisiei Internaţionale de Stare Civilă semnată la Viena la 8 septembrie 1976, la care România a aderat în anul 2012 ( Legea nr. 65/2012)
            •Extras multilingv naştere;
            •Extras multilingv căsătorie;
            •Extras multilingv deces.

Extrasele multilingve ale actelor de stare civilă eliberate în condiţiile Convenţiei nr.16 de către autorităţile competente ale statelor părţi, sunt recunoscute fără traducere, legalizare sau altă formalitate echivalentă şi se utilizează în aceleaşi condiţii, ca şi certificatele de stare civilă pe domeniul teritorial al Convenţiei.

Statele semnatare ale Convenţiei nr.16 sunt următoarele:
1.Republica Austria
2.Regatul Belgiei
3.Bosnia şi Herţegovina
4.Republica Bulgaria
5.Republica Capului Verde
6.Republica Croaţia
7.Confederaţia Elveţiană
8.Republica Franceză
9.Republica Federală Germania
10.Republica Elenă
11.Republica Italiană
12.Marele Ducat al Luxemburgului
13.Republica Lituania
14.Republica Macedonia
15.Muntenegru
16.Republica Moldova
17.Regatul Ţărilor de Jos
18.Republica Polonă
19.Republica Portugheză
20.Republica România
21.Regatul Spaniei
22.Republica Slovenia
23.Republica Serbia
24.Republica Turcia

Extrasele multilingve ale actelor de stare civilă privind naşterea şi/sau căsătoria se eliberează titularilor sau reprezentanţilor legali ai acestora, iar extrasele multilingve ale actelor de stare civilă privind decesul se eliberează membrilor familiei ori altor persoane îndreptăţite. Extrasele multilingve se pot elibera şi altor persoane împuternicite prin procură specială.
Cetăţenii români cu domiciliul în România se legitimează, în vederea eliberării extraselor multilingve, cu actul de identitate aflat în termen de valabilitate.
Minorii în vârstă de peste 14 ani, deţinători sau nu ai unui act de identitate, au dreptul să solicite şi să primească extrase multilingve de naştere sau de căsătorie în nume propriu, asistaţi, după caz, de unul dintre părinţi sau de tutore, care semnează cererea.
Cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene şi ai Confederaţiei Elveţiene ale căror acte de stare civilă sunt înregistrate în România se legitimează, în vederea eliberării extraselor multilingve, cu documente de identitate eliberate de statele ai căror cetăţeni sunt sau cu paşaport, aflate în termen de valabilitate.
Cetăţenii români cu domiciliul în străinătate şi străinii ale căror acte de stare civilă sunt înregistrate în România se legitimează, în vederea eliberării extraselor multilingve, cu paşaport valabil.
Apatrizii ale căror acte de stare civilă sunt înregistrate în România se legitimeză, în vederea eliberării extraselor multilingve, cu permis de şedere temporar sau pe termen lung ori, după caz, cu paşaport aflat în termen de valabilitate, emis în baza Convenţiei privind statutul apatrizilor, adoptată la New York la 28 septembrie 1954, la care România a aderat prin Legea nr.362/2005.

La cerere, solicitanţilor li se eliberează mai multe extrase multilingve completate în baza aceluiaşi act de stare civilă.
Baza legală pentru eliberarea extraselor multilingve ale actelor de stare civilă:
1. Legea nr.65 din 20 aprilie 2012 pentru Aderarea României la Convenţia nr.16 a Comisiei Internaţionale de Stare Civilă referitoare la eliberarea extraselor multilingve ale actelor de stare civilă, semnată la Viena la 8 septembrie 1976.
2. H.G. nr.727 din 25 septembrie 2013 privind aprobarea Normelor metodologice de punere în aplicare a prevederilor Convenţiei nr.16 a Comisiei Internaţionale de Stare Civilă referitoare la eliberarea extraselor multilingve ale actelor de stare civilă, semnată la Viena la 8 septembrie 1976.
3. Convenţia CIEC nr.16 referitoare la eliberarea extraselor multilingve ale actelor de stare civilă semnată la Viena la 8 septembrie 1976.

Acte necesare eliberării:
Pentru solicitarea extrasului multilingv urmează a fi prezentate următoarele acte:
• cerere ( descarcă model : naştere, casătorie, deces);
• actul de identitate (original) al titularului extrasului sau al persoanei care îl reprezintă;
• procura specială în cazul persoanelor împuternicite;
• dovada achitării taxei de timbru. (taxa se achită în Primărie la Direcţia Economică)

Informaţii suplimentare pot fi solicitate la tel. 0245/649324

Constatarea desfacerii căsătoriei pe cale administrativă

Potrivit prevederilor art. 164 din Metodologia cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă, aprobată prin H.G. nr. 64/ 2011, ofiţerul de stare civilă poate constata desfacerea căsătoriei, prin divorţ pe cale administrativă, dacă soţii sunt de acord cu divorţul şi nu au copii minori, născuţi din căsătorie / din afara căsătoriei sau adoptaţi.

Cererea de divorţ pe cale administrativã se face în scris, se depune şi se semneazã personal de cãtre ambii soţi, în faţa ofiţerului de stare civilã delegat de la primãria care are în pãstrare actul de cãsãtorie sau pe raza cãreia se aflã ultima locuinţã comunã a soţilor.

Cerere de divort

Cererea de divorţ, este însoţită de urmãtoarele documente:
a) certificatele de naştere şi cãsãtorie ale soţilor, în original şi în copie;
b) documentele cu care se face dovada identitãţii, în original şi copie;
c) dovada achitării taxei pentru îndeplinirea procedurii de divorţ pe cale administrativă.
d) declaraţie datã în faţa ofiţerului de stare civilã, în situaţia în care ultima locuinţã comunã declaratã nu este aceeaşi cu domiciliul sau reşedinţa ambilor soţi înscris/ã în actele de identitate.
• taxă 750 lei; (se achită la depunerea actelor).

La expirarea termenului de 30 de zile calendaristice, ofiţerul de stare civilă verifică dacă soţii îşi meţin intenţia de divorţ şi dacă, în acest sens, consimţământul lor este liber şi neviciat, solicitând o declaraţie de menţinere a cererii de divorţ.

Dacă soţii nu se prezintă împreună (în aceeaşi zi) la expirarea termenului de 30 de zile, ofiţerul de stare civilă delegat, întocmeşte un referat, aprobat de primar, prin care dosarul de divorţ se clasează.

În aceleaşi condiţii ofiţerul de stare civilă delegat, clasează dosarul dacă ambii soţi sau numai unul dintre aceştia înţeleg / înţelege să renunţe la cererea de divorţ, dacă înainte de finalizarea procedurii de divorţ, unul dintre soţi este pus sub interdicţie, dacă intervine naşterea unui copil sau dacă unul dintre soţi a decedat, căsătoria încetând astfel prin deces.

În situaţia în care soţii stăruie să divorţeze, ofiţerul de stare civilă constată desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor şi eliberează certificatul de divorţ care va fi înmânat foştilor soţi într-un termen de maxim 5 zile lucrătoare.

În situaţia în care ambii soţi sau numai unul dintre aceştia înţeleg / înţelege să renunţe la divorţ, completează o declaraţie de renunţare la cererea de divorţ.

În cazul cetãţenilor strãini, certificatele de naştere trebuie sã îndeplineascã cerinţele de legalitate prevãzute în convenţiile internaţionale şi tratatele încheiate între România şi statele ai cãror cetãţeni sunt.

În cazul persoanelor care nu cunosc limba românã, depunerea cererii de divorţ se face în prezenţa unui traducãtor autorizat, iar în cazul persoanelor surdomute, a unui interpret, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.

Proces verbal intocmit de interpret
Declaratie de mentinerea cererii de divort
Declaratie de renuntare divort

În caz de pierdere, distrugere sau furt al certificatului de divorţ, ofiţerul de stare civilã delegat elibereazã o copie, conformă cu originalul aflat în arhiva proprie, în baza cererii formulate de cãtre unul dintre foştii soţi, personal sau prin împuternicit cu procurã specialã.

Cererea se depune la primãria unitãţii administrativ-teritoriale care are în pãstrare dosarul de divorţ, fãcându-se menţiuni despre aceasta în dosarul de divorţ.

În situaţia în care constatã cã nu sunt întrunite condiţiile prevãzute de lege pentru desfacerea cãsãtoriei prin acordul pãrţilor, ofiţerul de stare civilã delegat întocmeşte un referat, prin care propune respingerea cererii de divorţ şi emiterea unei dispoziţii de respingere de cãtre primar.

Înscrierea mențiunii de recunoaștere sau stabilirii filiației

Înscrierea mențiunii de adopție

Înscrierea divorțului

Înscrierea divorţului se face din oficiu, prin menţiune pe marginea actului de cãsãtorie, în baza hotãrârii judecãtoreşti definitivã comunicatã de instanţa judecãtoreascã, a certificatului de divorţ eliberat de ofiţerul de stare civilă sau de notarul public; de asemenea, înscrierea divorţului se face şi la cererea oricãruia dintre foştii soţi, care depune copie legalizatã ori certificată de către ofiţerul de stare civilă, de pe hotãrârea judecãtorească definitivă.
Cererea privind înscrierea în actele de stare civilă a menţiunii privind desfacerea căsătoriei se depune personal sau prin împuternicit cu procură specială la primăria care are în păstrare actul de căsătorie.
În cazul în care divorţul a fost pronunţat în strãinãtate, cererea privind înscrierea menţiunii de divorţ va fi însoţită de următoarele documente:
a) sentinţa de divorţ emisă de autorităţile străine, în original şi în fotocopie;
b) traducerea legalizată a sentinţei, în original şi în fotocopie;
c) fotocopia certificatului de naştere şi/sau de căsătorie al persoanei pentru care se solicită înscrierea menţiunii;
d) fotocopia paşaportului emis de autorităţile române sau, după caz, străine.

Dacă din sentinţa de divorţ emisă de autorităţile străine nu reiese numele pe care soţii îl vor purta dupã divorţ, se solicitã declaraţie pe propria rãspundere din partea soţului care şi-a schimbat numele de familie după căsătorie din care sã rezulte numele pe care doreşte sã îl poarte în urma divorţului; numele de familie al celuilalt soţ se poartă numai cu consimţământul acestuia.
Înscrierea în actele de stare civilă a hotărârilor străine, care se referă la statutul civil al cetăţenilor români, se face după recunoaşterea hotărârii străine de către tribunalul competent a soluţiona cererea de recunoaştere, respectiv tribunalul de pe raza judeţului unde îşi are sau a avut domiciliul persoana interesată, fără avizul D.E.P.A.B.D.; cererea se depune la S.P.C.L.E.P sau, după caz, la primăria competentă şi va fi însoţită de hotărârea străină şi traducerea acesteia, în fotocopie, hotărârea prin care s-au recunoscut pe teritoriul României efectele hotărârii străine, definitivă, în original, precum şi orice alte documente necesare înscrierii menţiunii.
În situaţiile în care hotărârile străine sunt recunoscute, potrivit legii, de plin drept în România, cererea persoanei interesate se trimite, pentru avizare, la D.E.P.A.B.D., de către primăria competentă, însoţită de actul original, fotocopie şi traducerea legalizată a acestuia, în limba română.

Înscrierea mențiunilor de schimbare a numelui și/sau a prenumelui

Schimbarea numelui şi/sau a prenumelui intervenitã în strãinãtate, privind persoanele ale cãror acte de naştere şi de cãsãtorie sunt înregistrate în România, se înscrie prin menţiune pe marginea actelor de stare civilã.
Cererea de înscriere a menţiunii se depune la Serviciul de stare civila care are în pãstrare actul pe marginea cãruia urmeazã sã se opereze menţiunea de schimbare a numelui şi/sau a prenumelui, în nume propriu, prin împuternicit cu procurã specialã şi este însoţitã de urmãtoarele documente:

   a) documentul de schimbare a numelui şi/sau a prenumelui, emis de autoritãţile strãine, în original şi în fotocopie;
   b) traducerea legalizatã a documentului, în original şi în fotocopie;
   c) fotocopia certificatului de naştere şi/sau de cãsãtorie al persoanei pentru care se solicitã înscrierea menţiunii;
   d) fotocopia paşaportului emis de autoritãţile române sau, dupã caz, strãine, al persoanei reprezentate.
   e) în cazul unei persoane căsătorite documentele prevăzute la lit.(a) se depun în fotocopie, în 3 exemplare.

Cetãţenii români aflaţi în strãinãtate, care şi-au schimbat numele şi/sau prenume sau în al cãror statut civil au intervenit modificãri – în cazul când schimbarea/modificarea s-a fãcut în baza unei hotãrâri judecãtoreşti pronunţate în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene sau în unul dintre statele cu care România are încheiate tratate/convenţii/acorduri de asistenţã juridicã ori hotãrâri judecãtoreşti care sunt recunoscute în prealabil de cãtre tribunalul competent din ţarã, pot depune, la misiunea diplomaticã sau oficiul consular de carierã al României din statul de reşedinţã, cerere însoţitã de documentele justificative, în vederea înscrierii în registrele de stare civilã române a schimbãrilor intervenite în statutul lor civil. Când schimbarea numelui şi/sau prenumelui se face în baza unui document administrativ, acesta, alãturi de documentele menţionate, se anexeazã în fotocopie legalizatã de cãtre misiunea diplomaticã sau oficiul consular de carierã al României din statul de reşedinţã, în vederea înscrierii menţiunii.

M.A.E. – D.C. trimite D.E.P.A.B.D. cererea, însoţitã de întreaga documentaţie, cu privire la înscrierea menţiunilor pe marginea actelor de stare civilã precum şi certificatele de stare civilă, în original.

D.E.P.A.B.D. avizeazã înscrierea menţiunilor, procedeazã la procurarea certificatelor sau extraselor de stare civilã, dupã caz, şi le transmite, prin M.A.E. – D.C., care solicitã titularului achitarea taxelor consulare aferente.

Alte informatii * Program public

Formulare Stare Civila

LUNI	8.00 – 16.00
MARTI	8.00 – 16.00
MIERCURI	8.00 – 16.00
JOI	8.00 – 16.00
VINERI	8.00 – 16.00

Stare Civilă

Acte necesare stare civilă

Informații publice

Informatii utile